asa traduc o poezie legata cu catuse apostrofate de ranjete absurde. te las sa plangi la linistea ce se abate ca un topor de sus in jos. doresteti sa fi ferit de cele mai negre ganduri ale omului simplu. zambeste doar cand vrei. simte doar cand poti. sa cresti mare!
azi nu am nici chef nici timp. de nimic. imi vine doar o idee fixa in minte. trebuie sa ucid. tristetea si tot aburul din trupul meu. e vara afara si totusi tremur ca un bolovan speriat de avalansa. nu cred in radacinile ancestrale pastrate in beci. mai bine pleci!
oare acum plagiez?! sau daor imi imaginez? macabru este trotuarul lovit de teasta grabitului. asta da imaginatie. bolnava chiar. mai bolnava decat 3 kilograme de coca pura. si totusi prefer marijuana. sau maria ioana!
revin si ma intorc din nou. nu vreau sa para ca ma uit printrun hublou. imi strang pumnul tare rau. si musc cu jind din paharul meu de tarie. un cub de gheata sta tolanit la soare cu o nonsalanta debordanta. ma intreb cum face?
3 zile au trecut. si vor mai trece. totul trece. mai repede chiar atunci cand esti la volanul unui ferari. si iti dai seama ca nu mai vezi nimik. dar toti te vad. si undei cutitul meu de branza? il voi taia in doo.
buna dimineata
Wednesday, July 01, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comentezi?!:
Post a Comment